Despre Colectia mea de bere romaneasca
Salut! Sunt Sorin si beau bere!
Bine ai venit pe pagina BeRoVe dedicata minicolectiei mele de Bere Romaneasca Veche. Aceasta cuprinde momentan 55 de sticle de bere, 67 halbe si pahare si in jur de 75 de etichete de bere. Pe langa acestea, mai sunt poze, carti postale, actiuni la purtator, reclame si alte mici suveniruri, toate legate de producatorii romani de bere.
Daca in ultimii cativa ani ideea de “bere craft” sau “bere artizanala” a devenit un lucru cool printre (unii dintre) bautorii de bere din Romania, nimic nu este nou sub soare, nici chiar in tara noastra. In trecut, mai toate fabricile vechi de bere produceau cantitati mici de bere si erau detinute in mod independent (asta pana in ’45 cel putin). Accentul acestor fabrici de bere era pus pe calitatea ingredientelor, pe aroma si pe tehnica de fabricare a berii. Daca vorbim de berea dinaintea perioadei interbelice, de cele nefiltrate, nepasteurizate si acidulate natural – erau ceva la ordinea zilei – atat se putea atunci realiza din punct de vedere tehnologic.
Prezenta berii in Romania a fost strans legata de oamenii din aceste meleaguri: parintii, unchii si bunicii nostri. Inevitabil, calea lor s-a intersectat in baruri, terase sau magazine de desfacere cu berea produsa de multitudinea de micro-berarii locale care impanzeau teritoriul Romaniei. In galeria sticlelor de bere sunt prezenti peste 30 de producatori distincti, acestia fiind doar cativa dintre cei pe care i-am gasit, probabil că numarul lor era, in realitate, mult mai mare.
Datorita termenului de valabilitate scurt si a lipsei unei retele de distributie eficiente, producatorii locali de bere produceau bere pentru comunitatea lor, de aceea este si greu sa stim cu exactitate cati producatori au existat vreodata in tara noastra. Nu de putine ori am citit prin amintirile unor localnici ca berea facuta de X si Y din localitatea lor nu se compara cu nici o alta bere. Chiar daca parerea poate fi subiectiva (stim, ca cea mai buna bere e cea pe care o ai in pahar), imi place mult sentimentul de mandrie locala, de faptul ca in spatiul lor restrans geografic “berarul” Ion sau Ghita, era cel care il “racorea” pe Marian sau pe Mihai dupa o zi lunga la munca campului, la padure sau dupa schimbul din mina sau uzina. Tot ei erau cei care la aniversari sau evenimente speciale aduceau un plus de bucurie comunitatii, prin produsul lor.
Prin acest proiect nu imi doresc sa intru in polemici despre cum si din cauza cui industria berii din Romania a ajuns din punctul A in B, eu iubesc berea si atat, restul este istorie sau marketing. Fiind foarte greu de documentat nici nu vreau ca acest proiect sa devina “istoria berii in Romania”, sunt altii mai avizati decat mine care au scris despre acest lucru. Asemeni tuturor lucrurilor pe care le poti gasi pe TaieDarNuDeTot, interesul meu este de a prezenta “comunitatii” mele, dar si oricui este interesat lucruri care dispar sau au disparut deja dintre noi.
Daca in istoria recenta se punea des intrebarea: “Tu ce meserie ai?”, eu as raspunde (cu toate ca am absolvit Academia de Studii Econimice) ca sunt desenator, ilustrator sau orice are ceva legatura cu arta si designul, de aceea acest proiect prezinta inca o latura a mea. Daca azi Industria Berii are bugete enorme pentru promotii, reclame, evenimente, branding pentru sticle, etichete sau alte obiecte conexe, uitandu-ne la sticle de acum 40-60-100 de ani observam ca mai important decat designul, era numele berii și al berarului.
Luther, Czell, Bragadiru, Thomas, Muller, Sergie, Neumann sunt doar cateva dintre multele nume scrise in relief pe sticla, fara artificii, culori stridente sau pretentii. Fara pretentii, si oameni cu “meserii” diferite – tarani, muncitori, avocati, bancheri, artisti s-au bucurat de bere fara a discrimina sau a pune etichete bazate pe pozitia in societate.
Etichetele de bere sunt interesante pentru ca, odata cu aparitia lor, a inceput si batalia de a crea o eticheta care sa transmita un mesaj si o stare de spirit celui care poate avea de ales intre berea A sau B – Mamaia sau Ciucas, Herastrau sau Cismigiu, Oltenia sau Teleorman, Victoria sau Unirea, Ursus sau Zimbru? In timp, au aparut si pe acestea promisiuni de bere “speciala” sau “superioara”, Romania se alinia si ea incet-incet meciului numit marketing.
Iata un fapt interesant, aflat datorită domnului Traian Popescu, caruia ii multumesc si aici pentru explicatie: in anii 60-70-80, valoarea concentratiei de alcool trecuta eticheta de bere era cea a concentratiei mustului primitiv: 12-14%. Impartita la 3, reda valoarea pe care o regasim noi in mod normal pe sticlele de bere.
Berarii au stiut mereu sa se muleze pe preferintele consumatorilor – predominat pe piata fiind berea de tip “lager”, mult mai slaba. Amuzanta este prezenta pe etichete a sintagmelor de tipul “berea Craiova – tip Azuga”, e ca si cum azi ai spune “Bautura Coca Cola – tip Pepsi”. Ce vremuri!
Cu trecerea timpului si halbele au fost transformate din niste simple recipiente din sticla groasa realizate pentru a rezista abuzului zilnic in pahare mai subtiri, cu brandingul producatorilor de bere. Lipsa tehnologiilor moderne de personalizare a acestora dau, din punctul meu de vedere, un aspect viu si masculin: vopseaua groasa, zgariata pe alocuri, cu margini grosiere. Poate acesta este si modul in care sunt vazuti unii bautori de bere din carciumi de cartier, birturi satesti sau terase ascunse printre blocuri si garaje.